First Time I Met The Blues

Cu ceva ani în urmă, pentru că de atunci s-au schimbat multe, exista o emisiune la Radio şi ascultând-o mi-au intrat în suflet muzicuţa, chitara, pianul, trompeta, instrumentele care “aleargă” liber. Mă simţeam scos din cotidian si aveam doza mea de libertate.
Emisiunea a avut rolul sa formeze nişte primi paşi şi acum dozele de libertate mi le alcătuiesc singur –
Şi cred într-un nou început, de fiecare data când această muzică începe să sune, niciodată nu-i la fel şi a doua zi cauţi în zadar ritmurile peremptorii din ajun. Aşa eşti nevoit să cauţi neîntrerupt, găseşti şi mereu înţelegi în alt fel.
Într-una din emisiuni se povestea astfel :

Strădută îngustă, prăfuită, lumini albastre straluceau in dalele caldarâmului, fluturi şi molii gravitau în jurul fasciculelor de lumină.
Am păşit nesigur, eram atras de sunetul trompetei şi de ritmul de chitară…tadam…tudum…tadam; am intrat, fum roşiatic, miresmele unui tutun fin, o scenă luminată palid, un pian având clapele îngălbenite, un balansoar, o chitară…
Cântăretul era mut, degetele grăiau ciupind corzile, balansoarul se mişca usor. Lângă pian se afla un copil desculţ care a început să cânte pe ritmurile care m-au atras acolo atat de nefiresc …tadam…tudum …tam….tam…tadam…
Din toate astea m-am trezit ameţit, luminile străzii stinse şi  noaptea  îngâna  ziua. Gandul mi-a ramas acolo, nu-mi aduceam aminte strada, am cautat-o. Pe străduţa îngustă trecea un tramvai risipit iar acel ritm nu l-am mai gasit de atunci.

Refuz să cred că, încet, acest mod de a face muzică se pierde, nu se poate adapta deşi formează, naşte muzică şi stă la rădăcina altor stiluri muzicale. Doza mea de aseară a constat în Wes Montgomery şi Goin’ Out of My Head, Miles Davis şi White, Orange, Green, Violet, Blue, Indigo, Electric Red, Buddy Guy şi Sweet Tea, apoi m-am oprit pentru o clipa şi I’m Lost Without You – a încheiat sesiunea.
Aşa că:
– blues „…pretext nimerit de a privi in jur si a judeca unde suntem, cum trăim, ce-am vrut, ce-am obţinut, ce datorii sunt neplătite, ce iubiri sunt părăsite” *
Atat…

* 2002 – Radio Big Band Blues – Dumitru Ungureanu
Emisiunea se numea Rondul de Noapte, concept Răzvan Exarhu (seara îi era dedicată Cesáriei Évora, iar povestea era despre vechile si romanticele cartiere ale Lisabonei)