Mă simt în carnea frunzei  căzătoare Aflat în ochiul ce sărează o mare Din degete îmi mănâncă fluturi Invinețit de gânduri Duhuri Corabie și leagăn-alinare Născut  în miezul nucilor amare Pe buze îmi odihnește o umbră Plouă cu păsări …vii saruturi Sunt inima din merele  mușcate Simun peste deșertul din clepsidre Pe trupuri ,  semnele [...]

… de toamnă

Universul acestei nopţi are vastitatea uitării şi precizia febrei (J.L. Borges – Nesomn) Între mine şi ea, apusul monocrom şi gustul miezului de ghindă Jilave  frunze roşii, sărutu-i o castană dulce Între mine şi ea sunt strugurii şi o imagine îngânată în oglindă Febră, tremor şi toamna asta,  sărutu-i cu absint si mătrăgună Între mine [...]

Moara…moara din poezia mea

Descântecul morii

Rotind spre pământ Pală cântând Plase şi nori Pescari şi viori Cai năzdrăvani Noroc şi soroc Din nituri de lemn Cercuri de fier O moară de vânt Pasăre cu duh În lumina stelelor Pe razele soarelui Pe aburul vântului Pe faţa pământului ______________________ (Muzeul Satului – 15 februarie)

Copacul de hârtie

Simt rădăcini în tălpi crescute, În genunchi durerea din pământ, Am doi obraji în podul palmei, Pe buze încă port parfum Simt rădăcini în tălpi crescute Tu, inimă imi zbori în frunze Nu primesc zbor sau amintire, Ci ploaia care o simt in vine Simt rădăcini în tălpi crescute Şi dor obrajii dintre mâini, Scoarţa-i [...]

12 *

12 ceasuri…descrise în creion

12

O sticlă stinsă şi un chip pierdut sub mască Prin uşă scârţâie lumina Iscat din golurile negre Păinjenul făinii se agaţă şi înnoadă Se clatină a timp, măsoară, Coboară şi împresoară De douăsprezece ori întunecimea Tic-tac, tic-tac… Dame de roşu, juni şi alte cărţi de joc Măşti bufe cu noaptea picurată-n ochi Obraji din roşii [...]

Cuvinte înnodate

Zâmbet muşcat din sticlă spartă Scrâşnea pisată prin orbite O tuse ruptă-n piept Cădea cu zgomot de pe masă Şi mucezimea florilor din glastră Le desfăcea coajă cu coajă O pasăre albastră în dimineaţă Şoptea în pleope şi se zbătea să iasă Un el, o ea, convulsii sub  perdea La o fereastră Vibrând un şarpe-n [...]

de-a firu-n păr

fotografie în manifestări nocturne.. Se agaţă, cădea, nu atingea podeaua Se rotise geometric între doi pereţi Din aţe răsucite părea pierdut Că-şi răsucise închisoare Din fire – labirint Si n-am sa iau privirea Cobor cu grijă linii Vertigo din înalt Si frica de pământ

Axiomă ?

“Cred că am făcut o descoperire teologică… Dacă ţinem mâinile întoarse în jos obţinem contrariul lucrului pentru care ne rugăm..”