Archive for the ‘Locul si Vremea’ Category
Dare de seama 27 septembrie 2008 Ora 5:00 Ş-am pornit cu roua-n picioare … spre un munte pe care-l ştiam din poze şi cărţi de geografie. Munţii Gutâi, munţi nu foarte masivi (Vf Gutai 1443 m), străbătuţi de numeroase drumuri forestiere care-i brăzdează ca nişte cicatrici uriaşe. Este un munte suferind, defrişările remodelând peisajul care [...]
Hmm…A trecut ceva vreme de când n-am mai vazut munţii. Ieşirea de ieri a fost puţin bizară şi pentru ca ceaţa nu te lasa sa vezi la doi paşi părea ca suntem în junglă pe o vreme ploioasă umbrită de nori. În jur, brusturiş şi urzici înalte, stăteau încolăcite şi nu ne lăsau să trecem, [...]
Un nou început.. (*) Aseara s-a jucat cineva cu nisipul mării, un grădinar japonez pesemne, s-a jucat modelând marea pe suprafaţa lui cu valuri unduite şi vânt ca-ntr-o carte veche de tarot. Cu frică nu călca să nu lase-n urmă…să n-aibă paşi. Tălpile stricau echilibrul şi-n lumina difuză a amurgului păreau că se afundă de-a-ndăratelea [...]
Cine suntem Noi ? Ne-am pus măcar o dată această întrebare ? Suntem ocupati, cu un program repetitiv, programat, controlat, n-avem timp. Cine suntem Noi ? E greu şi totodată dificil să discutăm despre Noi. Noi, aceia care am trecut prin conflagraţii, am suferit un Holocaust, am fost sub semnul utopiei totalitare, am murit si [...]
Zile de primăvară pe fugă, nu-i timp de răgaz şi dacă nu eşti atent acest anotimp pe cale de dipariţie s-ar putea să treacă neobservat, singurele indicii – explozie vegetală, verde necopt şi apariţia ca-n fiecare an a cireşelor de mai. Bucureştiul ne loveşte timpanele în fiecare zi, picamere şi claxoane înfuriate, străzi desfundate, înfundate, [...]
„Strada Lipscani, aia care are numai clădiri urâte şi care stau să se prăbuşească?!“ Centru. Străzi înguste, cu macadam, asfalt sau desfundate, înclinate, cu noroi sau dale răzleţe şi ştirbe gropi. Clădiri cu vopseaua cazută, se văd carămizile, se văd apartamentele goale, o fereastră şi dincolo de ea un brad spânzurat cu beteală si globuri [...]
A nins aseară, o ninsoare viscolită care n-are de-a face cu versurile lui Macedonscki, nimic romantic la mijloc, au căzut câţiva copaci, au înlemnit străzile. Alb monolit pentru că peisajul arată dezolant şi n-a căzut zăpadă doar la noi, a cazut si-n ţările din jur, dar numai noi arătam ca un mare bloc de zăpadă. [...]
