Nepământean

Posted in Simturi on martie 6, 2008 by blackcatbone

Eram urcat pe un cal negru, coama-i era albă împietrită pe frunte, zornăiau cristalele din fruntea sa.

Urcam, zburam, şuier uşor îmi şoptea la ureche, fornăituri uşoare simţeam printre degetele agăţate-n coama sa, albastrul se oglindea in albul din jur, pletele îmi erau cărunte si reci, mă rătăcisem undeva între acel albastru de sus şi albul pământean.

Halouri argintii îmi supărau privirea, cercuri albastre şi verzi, scântei îmi ieşeau din priviri, urcam, zburam, iar braţele-mi erau strânse in jurul armăsarului meu negru. Nu vroiam să-mi scape printre degete, tangenţiale deveneau mişcările lui şi strânsoarea mea…alunecam.

Alunecam spre albul pământean, stâncile îmi atingeau uşor obrajii, trupu-mi era flagelat de mişcările ascuţite ale brazilor, spinul-vântului îmi înţepa inima. M-am transformat în alb iar murgul meu s-a pierdut în nori.