Dacă florile şi-ar dărui oameni la fel cum oamenii îşi oferă flori, de unde ar fi tăiaţi oamenii?
Nichita Stănescu
Trei sezoane – Primăvara, Vara, Toamna
0
Mesajul meu este in acest moment unul de solidaritate cu numeroasele pareri si reactii la cuvintele jignitoare adresate de presedintele tarii (oare cat va mai purta o sintagma pe care n-o merita) regelui Mihai I.
Intrebat daca au existat momente in care nu a putut reactiona cu promptitudine atunci cand s-a rostit vreo minciuna la adresa sa, Regele Mihai a raspuns in felul urmator:
Am auzit multe minciuni, mai mult sau mai putin conventionale – sigur ca n-am reactionat intotdeauna, de multe ori n-avea niciun rost sa ripostezi, mai ales cand stiam de ce sunt mintit sau cand stiam care este de fapt adevarul. Sunt momente cand minciuna altuia te face sa-ti fie rusine pentru el. ***
Au trecut 20 de ani de la evenimentele din 1989 si din nefericire moartea atator tineri n-a starpit resturile unui regim adanc inradacinat, iar radicalismul de stanga si-a pus amprenta grav peste o natie care timp de mai bine de jumatate de secol a avut inrobita mintea, memoria si ratiunea - trist, pentru ca astazi vedem toate acestea in “reprezentatiile” celor care, asa-zis, ne conduc, becisnici urmasi care au pierdut simtul ratiunii. Reactia, atitudinea, cuvantul ridicat impotriva recentelor declaratii se cer necesare si poate invatam sa nu mai gresim atunci cand alegem oameni care nu realizeaza ca mandatul lor este pe termen limitat, ca greselile lor afecteza viitorul si speranta de a fi mai bine.
Paradoxal, nu-mi aduc aminte ca in istoria recenta, un presedinte de stat sa fi adresat atatea jigniri unui simbol al istoriei noastre. Da, cu siguranta, ca le-a fost frica, nu l-au lasat sa intre in tara si sa-si imbratiseze poporul, dar n-au indraznit…cu tristete spun, ca puterea si implicit viitorul nostru e tot in mainile lor, a acestor personaje retrograde, inculte, irationale si ca dupa 20 de ani nu s-a schimbat mare lucru.
Ma intreb oarecum retoric: De ce sa-ti fie frica de istoria adevarata ?
Pentru ca in adancuri esti corupt, putred, pentru ca adevarul care elibereaza, te noteaza pe paginile de istorie la “asa nu si nu trebuie sa se mai repete” ?
Scriu toate acestea dintr-un simt al dreptatii, din dorinta de a se spune adevarul si da -
Sunt momente cand minciuna altuia te face sa-ti fie rusine pentru el
***
Convorbiri cu Regele Mihai I Al Romaniei – Mircea Ciobanu
Nici nu stiu ce lozinca ar fi mai buna pentru Frankfurt, orasul Euro, al bancilor, al zgarie norilor, orasul unui Dom care a supravietuit bombei aliate si tot atatea caracteristici regasite in wursti, bere sau Apfelwein (cidru). Ah, am gasit, o sa-i spun – Frankfurt, orasul bicicletelor. De ce ? Pentru ca mersul pe bicicleta este la rang de cinste aici. Sunt biciclete peste tot, parcate langa gurile de metrou, legate de garduri, in jurul copacilor sau oriunde. Este de-a dreptul incredibil sa vezi cum pe strazi, la prima ora a diminetii, circula o a armata de biciclisti imbracati pestrit sau elegant, la costum, cu pantofi lucitori sau pe tocuri..
Conditiile pentru ei sunt speciale, orasul este brazdat la propriu de piste pentru biciclisti care merg in tandem cu autovehiculele din traficul destul de aglomerat al orasului, pana si vocabularul are termeni distincti pentru fiecare tip de bicicleta (das Fahrrad); sunt biciclete de curse (das Rennard), de teren (si prea-cunoscutul Mountainbike), de turism (Tourenfahrrad), de oras (Straßenrad). Interesant, nu-i asa ? In conditiile in care in prea frumosul nostru Bucuresti, pistele pentru biciclisti sunt cu dead end, respectul pentru asa ceva nu exista, iar circulatia in trafic iti lasa un gust amar, nervi si uneori furnicaturi pe sira spinarii..
Revenind, o sa spun ca Frankfurt este orasul in care nu o sa-ti murdaresti niciodata pantofii de praf sau noroi pentru ca este o adevarata placere sa-l strabati cu piciorul. Asa ca, trebuie sa recunosc ca m-am imbolnavit destul de grav aici si ca sufar de velocipedie, jindui dupa o bicicleta si ma gandesc cu spaima ca boala mea se va agrava cand ma voi intoarce in orasul de pe Dambovita.
Hmm, ma bucur insa, ca acum sunt pe Main si incerc sa sorb fiecare zi petrecuta aici.
Bis Später monsericilor – adica pe curand…
exfoliat
_______________
timp pierdut
_______________
gâlceavă
_______________
